Lolita


Dupa parerea mea si nu numai asta e una din cele mai urate rase de caini daca nu cea mai. Nu ca as fi eu hachitoasa (sunt!!) dara arata ca o combinatie de hidrocefal cu un rinocer plus ochisori de gandacel ce-si duce veacul la intuneric. Nu e vina lor, saracii. Sunt sigura ca au un suflet de aur, brodat cu diamante, acoperind cu delicatete metafizica amaraciune a desertaciunii unei lumi bazate pe aparente.

Acum, sunt si eu curioasa, tare de tot: ce mecanism psihologic te poate impinge, italianca fiind, traind in Roma si trebuind sa scoti pe Quasimodo zilnic in parc, sa socializeze si sa faca cacuta, sa-i pui numele – si sa o strigi zilnic, si de cate ori e nevoie, LOLITA……

Insemnari din noiembrie


Joc de copii pe plajă. Un băiat şi o fată, de câte o parte a unei gropi cu nisip, la care sapă cu sârg; apare un altul, ce stă în picioare lângă ei, cu o găletuşă plină cu nisip în mână şi explică situaţia: “Voi voiaţi să construiţi un complex de agrement magnific, cu hoteluri şi piscină, cu care să câştigaţi milioane de dolari şi apoi veneam eu cu elicopterul să vă distrug totul dintr-o singură lovitură…” Finalul e clasic, cu un băiat plângând demonstrativ pe malul mării, cu tat’su lângă el, spunând: “Asta drept pedeapsă!! Am văzut totul….”Fără prea mari istericale de nici o parte însă.

Am văzut moartea – aştepta în staţia de autobus. Avea o toporişcă sprijinită de umăr, cu mâner lung, cu două limbi, între care era imprimat cu alb un craniu. Purta o fustă scurtă roşie, creaţă, pălăriuţă roşie cu voaletă albă, era tânără, drăguţă, doar capul mult prea mic pe corpul prea înalt. Puţin mai departe, la intrarea în magazinul chinezesc, un snop de toporişti asemănătoare. Probabil 5 euro bucata.

Un analist politic la televizor: “Statele Unite au hotărât că trebuie să pornească un război serios contra drogurilor, e de văzut ce ţara va fi aleasă pentru a pleca să o elibereze. Oricum, e un război pierdut înainte de a-l începe…” Ei, s-ar părea că au ales Siria până la urmă….